Cartea, apărută acum mai bine de doua zeci și cinci de ani, exercită încă o mare influență asupra studiului Istoriei de Artă din România, și nu numai. În momentul publicării cărții Pontormo, era încă un ilustru necunoscut, a cărui operă și teribil jurnal nu erau cunoscute publicului larg. Puțin lăsa să se bănuiască pe atunci că acest artist se va transforma în câteva decenii intr-un fel de erou rebel al literaturii despre artă. Autorul propune, mulțumită aparatului iconografic complet, o percepție diferită, mai profundă și mai nuanțată, atat a operei lui Pontormo, cât și a epocii în care ea s-a născut.
"Pictorul dă regula lumii prin privire. Când lucrează, un pictor stă în fața pânzei. Când pânza devine operă, artistul dispare. O disparitie tragică și necesară: în operă. Pe vechiul său loc, suntem noi: un artist, în fața operei, nu are loc niciodată. Apariția operei recurge la dispariția plăsmuitorului. Dispărut el re-apare."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu