Pictura lui Petrașcu te invită la o adâncire, în ea se împletește realul cu irealul și apare magicul. O dramă se petrece în pictura sa, dar nu o dramă în sens figurativ, ci o dramă a esențelor plastice, a contrastelor de culori, a formelor ce se compun din asimetrii în pofida exigentelor de compoziție. Artistul preferă interioarele în care domnește o liniște patriarhală, unghere misterioase, în care lumina care se strecoară dinafară nu se destramă în vibrații, ci se cristalizează. Există în arta sa o gravitate, un simț al plasticului. Chiar părțile mai "colțuroase" conferă picturii sale un caracter straniu și unic în arta noastră. După mine, Petrașcu este artistul cel mai autentic al generației sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu