Arta lui Theodor Pallady a fost comparata de Francisc Sirato cu o simfonie cu triste si profunde armonii in surdina. Peisajele sale tarzii, cele din Paris, care infatiseaza cel mai adesea cheiul si podurile Senei, sunt caracterizate de un rafinament si o subtilitate rar intalnita. Asceza culorii se imbina cu generalizarea suprafetelor, sporind astfel austeritatea cenusiurilor. Artistul renunta la tonurile pure, la elocinta picturala si la impactul luministic. In schimb, pune in loc expresivitatea liniei si monumentalitatea statica, intreaga sa arta aspirand spre o moderna clasicitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu